Regele Mihai povestind despre bunica sa, Regina Maria 2003 (sursa youtube Tineret Monarhist):

Era o frumusete speciala, numai ca eu nu am cunoscut-o cand era foarte tanara, asta se intelege, totusi, avea un tel de a fi care iesea din comun. Era felul ei de a fi, cum vorbea, cum se misca, cum mi se adresa cand vorbea cu mine. Astea sunt lucruri care erau foarte calde din partea ei.

Eu tineam foarte mult la ea fiindca s-a purtat atat de dragut cu mine intotdeauna si ne-am inteles intotdeauna foarte bine.

Ma primea cat se poate de calduros si prietenos.

Ma invita la masa la Cotroceni, dupa aceea ieseam la o plimbare cu masina, cu ea si ma lasa sa-I conduc eu masina ei, cu soferul alaturi de mine si cu ea in spate.

Asta se intampla o data pe saptamana, mi se pare ca era sambata sau duminica.

Avea o incredere in mine, in felul.. eu conduc masina de cand eram foarte mic.

Asta pe la mijlocul aniilor ’30, as fi avut cam 14-15 ani, cand ma plimbam, in fine, o plimbam eu si asta imi dadea impresia ca avea incredere in mine.

Ca aveam volanul in mana cu Regina Maria in masina, nu ma gandeam eu la asta.

Eu ma gandeam mai mult ca voiam sa fiu cu ea si sa ma duc la plimbare cu dansa, asta era.

Era bunica mea si gata, asta era la momentul acela.

Bine, ea era speciala nu numai pentru mine, era si pentru tara, era pentru toata lumea cu care se intalnea, avea aceasta prestanta care depasea pe departe ce se vedea de obicei in lumea… in general asa si ea dadea un, daca pot sa spun asa, impact in societatea romaneasca si inspira un enorm respect si iubire fata de ce facea ea.

Bine, fata de stralucirea ei in tara, asta era o parte.. mai oficiala. Acolo ea se imbraca intr-un anumit fel, umbla intr-un anumit fel, cand vorbea cu oamenii, era cu totul altceva. Dar asta nu era partea importanta.

Partea importanta era omenia pe care a avut-o “jos”, asta a fost lucrul cel mai important.

Fiindca la urma urmei poporul roman este in majoritate fata de ceilalti; chiar daca printre “cei de sus”, “rasariti”, a last o impresie foarte adanca si acolo, numai ca adevarata iubire pe care a cautat-o vine de jos.

Caldura cu oamenii de jos incet-incet a dus si ea o afectiune fata de tara si de spiritul de datorie si cred ca i-a inspirit acest lucru si Regelui Ferdinand, bunicului meu.

Cand te gandesti ca el, bunicul meu, neamt de origine, dintr-o familie princiara veche nemteasca a declarat razboi contra  propriei lui tari din datorie fata de Tara Romaneasca.

Ori asta aproape sigur a fost o influenta a Reginei Maria si asta-i un lucru pe care cred ca foarte putina lume il si gandeste: ca s-a facut razboiul contra nemtilor – asta toata lumea stie din punct de vedere istoric.

Dar prin ce a trecut el… a fost un iad; numai ca a facut-o din datorie fata de tara in care a venit.

Astea sunt lucruri care raman intiparite in minte pana la sfarsitul vietii.

Cred ca daca bunicul meu sau altii ar fi incercat… ea punea piciorul in prag si zicea ‘’Nu”, poate ca acolo ea putea sa fie foarte dura cateodata. Daca era cazul. Ori daca avea ea o anumita convingere, cum a fost o chestiunea razboiului, este foarte posibil ca l-a tinut ea sa vada lucrurile putin altfel.

Privirea ei catre mine era..cum sa spun, de bunica fata de mine. Dar cateodata eu am vazut-o cu o privire care ingheta oamenii daca lucru nu prea iesea. Nu cu rautate, dar cu o anumita…dar foarte rar, foarte rar.

Altfel avea o, cum sa spun, o privire iubitoare. Dar ea cu oamenii simpli, era cu totul altceva decat in societate. Avea o caldura speciala, umbla printre tigani, umbla prin tara, intra in casele taranilor.

Ea a cucerit inima romanilor intai de toate in timpul Razboiului. In epoca tifosului din Moldova s-a dus acolo printre toti bolnavii, fara niciun fel de jena.

Faptul ca ea s-a dus cum s-a dus si printre cei bolnavi si printre cei raniti este tocmai felul ei de a fi, ca nu vrea sa se protejeze fata de omul care nu poate sa se protejeze.

Chiar daca doctorii i-or fi spus sa bage de seama, ea s-a dus acolo unde trebuie sa mearga. Asta a fost sentimentul ei. Daca simtea ea, ca e datoriei sa mearga printre ei, s-a dus. E fara explicatie!

Ea avea o mare credinta, asta-i adevarat si poate ca asta a ajutat-o. Ea era crestina, profunda credinta avea. Poate de aia umbla printre oamenii astia simpli si a umblat chiar in locuri periculoase.

Avea aceasta credinta si cand avea convingerea, din cauza asta, ca un anumit lucru trebuie facut, l-a facut in contra oricarei logici daca pot sa spun asa.

Bine, ca cei din Basarabia si provinciile o considerau ca mama lor, cred ca acolo au invatat ei ce-a facut ea cand s-a dus la Paris in 1919. Ca s-a facut Romania Mare este in buna parte gratie ei.

In timpurile acelea era inca o oarecare morala in Europa, care astazi, din pacate, nu mai e.

Cand s-a “batut” cu Clemenceau, se stie povestea, nu stiu daca este absolut adevarat sau e legenda, cand s-au intalnit.. Clemenceau i-ar fi spus: “Stiti, pe mine ma cheama Tigrul” si ea a spus: “Bine, oi fi Tigrul, dar eu sunt leoaica” si atat a insistat si atat s-a batut cu el si a acceptat sa faca pacea din 1919.

Ce-a adus ea in Tara Romaneasca, pe langa ca a devenit regina, este ca a adus ceva, un suflu de vant nou, daca pot sa spun asa ceva. Unde la noi erau oamenii bagati asa, in chestia asta.. balcanica cum le place sa se spuna si ea a venit cu altceva si a incercat sa ne scoata si a reusit. Intr-o buna parte, nu zic suta la suta dar o buna parte a reusit si oamenii simpli au inteles mai repede decat altii.

Cand vii dintr-o tara ca Anglia… Victoriana, ca pe vremea aceea si vii aici in Balcani unde lucrurile sunt complet diferite, adaptarea a fost destul de grea. Bine, spiritual latin, stim noi cum sunt latinii, vezi asta si-n Franta si-n Italia este un spirit de insisciplina, trebuie sa o spun, ea a venit cu disciplina englezeasca si a dat peste asta aici la noi.

Mostenirea spiritual lasata aici la noi, poate tocmai felul cum s-a comportat cu multimea, cred ca asta a fost lucru cel mai important decat prestatia ei ca regina, fiindca era o prestanta umana, de la om la om, de la suflet la suflet.

Ea, tocmai de sus, de unde era, sa se coboare si sa fie simpla cu oamenii de rand, asta era ceva cu totul neasteptat in partile astea ale Europei si cred ca asta a fost una dintre mostenirile pe care le-a lasat.

Eu sunt convins ca natura ei a fost cea care a apropiat-o de oamenii simpli fiinca ea a venit acolo cu educatia asta Victoriana, unde trebuie sa ai un prestigiu trebuie sa pui ca un fel de zid in fata dar ea trecut peste asta. Trebuie ca a fost in firea ei ceva, a avea un tel de a vorbi, de a se uita la oameni in ochi, un zambet oarecare, care poate insemna ceva pentru unii e foarte greu de inteles treaba asta, dar asa era ea.

Natura umana stiti e un lucru greu de explicat, ca unii sunt mai reci si altii sunt mai calzi. Dansa avea ceva foarte cald in ea si poate ca asta a ajutat-o sa se aproprie de oamenii simpli.

Ce-a ramas de la Regina Maria si dragostea fata de ea, cred ca este tot comportamentul ei in timpul vietii, prin comportamentul ei cred ca a invatat lumea cum sa se poarte, cum sa fie, cum sa aiba o spiritualitate, cred ca asta a fost in special, totul se rezuma in comportamentul ei, umanitatea ei, simplicitatea fata de omul de rand.

Nu pot sa iau una sau alta din ele, sunt toate puse la un loc, legenda vie a ei a ramas aici la noi, e din comportamentul ei, felul cum se purta, felul cum vorbea ea, eu inclin totdeauna catre felul cum se purta cu oamenii simpli, acolo jos nu era o regina cat era o fiinta umana cald.

(sursa text youtube Tineret Monarhist)